De la Melvin Sokolsky la Hieronymus Bosch
Despre Melvin Sokolsky
Născut și crescut în New York, cunoscut pentru fotografiile sale de moda cu tendinte futuriste, incluse în editoriale pentru publicații, cum ar fi Harper Bazaar, Vogue și The New York Times, Melvin Sokolsky nu a beneficiat de o educatie academincă în ceea ce priveste fotografia. A reușit însă să compenseze pentru acest lucru, prin intermediul imaginației și fanteziei sale. Suprarealismul este un element principal în piesele sale, permitându-i astfel să se joace cu proporțiile și realitatea.
Melvin Sokolsky și-a început cariera la Harper Bazaar la 21 de ani, după ce a fost recrutat de directorul Henry Wolf. În următorii 4 ani devenise deja un colaborator regulat și în 1963 a creat cea mai iconică și inventivă serie de imagini. Este vorba despre imaginile care ulterior au devenit cunoscute sub numele de “Bubble Series”, care cuprind colecția de moda din Paris, din anul respectiv. Proiectul său arată lumii imagini cu modele care plutesc în bule gigantice, pe străzile din Paris și New York. Conceptul lui Sokolsky a fost inovativ și a schimbat complet paradigma, în ceea ce privește fotografia de modă.
Prima sursă de inspirație a lui Melvin Sokolsky pentru celebra serie de fotografii a fost un detaliu din pictura realizata de artistul Hieronymus Bosch, denumita “Gradina Deliciilor Pământești”. Fotograful a recunoscut faptul ca un anumit detaliu din acea lucrare l-a fascinat, de ani de zile. In pictura respectiva, un cuplu pare a fi prins în balonul care ne duce cu gandul la bulbul unei plante, care se află în curs de dezvoltare.
Despre Hieronymus Bosch
Bosch, Hieronimus născut Jerome Van Aeken sau Aquen sau Aken numit şi Jeroen Anthoniszoon (cca 1450, ‘s Hertogenbosch, Brabant – 09.08.1516, ‘s Hertogenbosch). Strălucit pictor, de origine nord-europeană, al Evului Mediu târziu, a cărui operă dezvăluie neobişnuita iconografie a unui stil complex şi individual. Deşi iniţial recunoscut drept un foarte imaginativ „creator de diavoli” şi un puternic inventator de aparent nonsens plin de conotaţii satirice, Bosch a demonstrat o excelentă înţelegere a abisurilor minţii, cât şi capacitatea de a evoca simboluri ale vieţii şi creaţiei.
Desi acest artist a pictat lucrări care datează de acum 500 de ani, el rămâne unul dintre pictorii cei mai notabili ai lumii precum și unul dintre geniile care a avut o abordare aparte în arta sa. Hieronymus Bosch este celebru pentru detaliile și narațiunile sale simbolice, care fac trimitere la ideea de dans dintre rai si iad, prin intermediul peisajelor cu tematică biblică, la care participă personaje fantastice și de cele mai multe ori, macabre (animale, monștrii si himere).
Bosch a spus că „săracă este mintea care folosește întotdeauna invențiile altora și inventează nimic.“ Artistul este demn de remarcat pentru imaginile sale profunde, care ilustrează iadul - ca metaforă a celor mai mari temeri și cele mai profunde dorințe ale omului; transformându-l într-un făuritor de imagini în care absurditatea și teroarea se îmbină în căutarea noastră, pentru a dobandi echilibrul între lumile naturale și spirituale. Bosch este, de asemenea, considerat a fi primul artist modern, de către suprarealisti, din cauza abordării sale îndrăznețe, ilustrând realitatea și datorită efortul său de a aduce viața interioară și mecanismele inconștientului din adânciturile întunecate ale minții, pe pânză.
Atenția la detaliu, capacitatea de a reda perspectiva din mintea sa într-un mod elaborat și minuțios, îi permit lui Bosch să creeze o lucrare demnă de a fi privită de mai multe ori de către spectatori, pentru a-i explora arta în întregime și în profunzime. Construcția și prezentarea operei sale se realizează de cele mai multe ori prin utilizarea de tripticuri și panouri separate, care oglindesc dimensiunile epice ale poveștilor din care a izvorât inspirația lui.
Grădina Deliciilor Pământești (cca 1490-1510)
Grădina Deliciilor Pământești este considerată una dintre capodoperele remarcabile ale lui Bosch și cea mai de succes creație a sa. Lucrarea este de tip altar triptic, produs la scară largă, compus din trei părți în interior și dintr-o imagine în exterior. În cazul lucrării din exterior, Bosch a portretizat originea lumii în grisaille (folosind nuanțe exclusiv monocrome), reprezentând a treia zi a Creatiei, atunci când a fost format paradisul pământesc.
Aceasta lucrare are cifra mitica a lui Dumnezeu, cu valoarea numarului 3 și îl prezintă pe Creator în colțul din stanga sus, tinând o carte deschisă, cu inscripția în limba latină, „Căci el a vorbit, și lucrurile au fost; el a poruncit și toate s-au intamplat“. Panourile interioare dezvăluie trei scene specifice din Biblie care corespund originii omenirii.
Panoul din stânga (primul) reprezintă Grădina Edenului unde Dumnezeu, care are o poziție centrală și este portretizat ca un tânăr, o prezintă pe Eva lui Adam, pentru căsătorie. În panoul central, Bosch ilustrează dezvoltarea Grădinii Edenului și creșterea omenirii cu diferite ființe umane care interacționează într-un mod fericit. Acestea sunt înconjurate de o mare varietate de creaturi fantastice, animale, fructe, și păstăi organice care par a servi ca habitate pentru ființele umane.
Cele mai multe dintre acțiunile desfășurate în cele 3 panouri sunt asociate cu plăcerea personală și bucuria egocentrica. Ultimul panou, situat în partea dreapta descrie capitoulul Judecătii, sinonim cu viața omenirii, după căderea acesteia din har. Aceasta parte din triptic dispune de un peisaj cufundat în întuneric și haos, în care nimic nu pare să înflorească sau să crească, iar omul este blocat într-o stare de tortura.
Detaliul cu nuduri într-o sferă transparentă, care este rodul unei plante, reprezinta în vederea lui Fraenger, „o utopie, o grădină de încântare divină înainte de cădere”. Hieronymus Bosch este unul dintre pictorii cu viziunile cele mai colorate, mai inventive și mai influente din toate timpurile. Un artist extrem de imaginativ, el este cel mai bine cunoscut pentru reprezentările sale vii și adesea înfricoșătoare ale Iadului. În pictura europeană medievală, ideea de a reprezenta creaturi și scene care sfidează realul, nu a fost abordată de artiști. Înainte de Bosch, nimeni nu a mai îndraznit să realizeze astfel de reprezentări creative și suprarealiste, ale osândirii. El a pictat cele mai înspăimântătoare creaturi, sub forma unor demoni, monstri și alte fiinte care au făcut fanteziile sale să arate tot mai realist și, astfel, din ce în ce mai credibil. În secolele anterioare, s-a crezut de multe ori că arta lui Bosch a fost inspirată de erezii medievale și de practici obscure.
Alții au considerat că munca lui a fost creată doar pentru a amuza, la fel ca „grotteschi“ al Renașterii italiene. În timp ce arta maeștrilor mai în vârstă a avut bazele în lumea fizică, a experienței de zi cu zi, Bosch își confruntă privitorul cu, dupa spusele istoricului de artă Walter Gibson, „o lume a viselor [și] coșmaruri în care formele se succed cu rapiditate isi schimba forma in fața ochilor noștri.“ În secolul al XX-lea, oamenii de știință au ajuns să perceapă viziunea lui Bosch ca fiind mai puțin de domeniul fantasticului, și au acceptat că arta sa reflectă sistemele de credință ortodoxă ale epocii sale. Reprezentările sale ale umanității păcătoase, concepțiile sale despre Rai și Iad sunt văzute ca fiind în concordanță cu cele din literatura didactică medievală târzie. Cei mai mulți scriitori au atașat o semnificație mai profundă picturilor sale decât intelectuali dinaintea lor și au încercat să-l interpreteze în termeni de moralitate medievală târzie.
Descifrarea indescifrabilului
Pentru a scrie despre tripticul lui Hieronymus Bosch, cunoscut în epoca modernă ca “Grădina Deliciilor Pământești”, este nevoie de o încercare de a descrie nedescrisul și de a descifra indescifrabilul – adica, cu alte cuvinte – un exercitiu de nebunie. Când tripticul se află în poziția închisă, panourile exterioare se unesc pentru a forma o sferă, o viziune perfectă a unui vas de sticlă transparentă în formă de planetă jumătate umpluta cu apă, interpretată ca fiind reprezentarea Potopului, sau ziua a treia a creației lumii, de catre Dumnezeu.
Bosch a fost unul dintre primii pictori europeni care au pictat despre viața de zi cu zi, care au inspirat și au influențat alți artiști în perioada respectivă de timp. Din moment ce el a folosit creaturi ciudate și modele unice, el este considerat în continuare ca fiind un precursor al suprarealiștilor. De asemenea, el a plutit în derivă, departe de stilul normal al artei pe care alți artiști l-au abordat. Bosch a abordat pictura din perspectiva proprie și a decis să meargă pe drumul lui. Felul în care a inclus fantezii, creaturi unice și înfricoșătoare și lucruri, cum ar fi plante sau clădiri, denota stilul său inovativ și curajos. Acest lucru a inspirat alți artiști pentru a-și crea propriile rute și pentru a-și croi un stil aparte, bazat pe imaginație. În plus, Bosch a adăugat o notă de simbolism în lucrările sale, care fac picturile greu de înțeles, nefiind accesibile pentru persoanele care nu sunt dispuse să petreacă timp explorând și ințelegând viziunea artistică.
Se pare că Bosch a menținut vechea tradiție a stilului gotic, care l-au făcut să iasă în evidență în această nouă eră. Ca artist, a lăsat ororile pe care le vedea în fiecare zi să prindă formă în picturile sale, care au fost creative și diferite pentru perioada lui de timp. Bosch a inspirat mulți artiști și pictori în această perioadă, determinându-i să picteze ceea ce au imaginat și au simțit. De asemenea, el a inspirat și a influențat noul stil de artă, care va fi ulterior numit suprarealism. Unii scriitori îl percep pe Bosch ca fiind un suprarealist medieval și adesea îl compară pe acesta cu artistul spaniol din secolul XX, Salvador Dali. Alți autori încearcă să interpreteze imaginile sale, folosind limbajul psihologiei freudiene.
De la Hieronymus Bosch la Sigmund Freud
Despre Sigmund Freud
Sigmund Freud a fost un neurolog austriac, fondator al psihanalizei. Freud poate fi pe drept cuvânt numit cel mai important legislator intelectual al epocii sale. Psihanaliza este deopotrivă o teorie despre psihicul uman, o terapie a suferinţelor sale şi un mod de interpretare a culturii şi societăţii.
Pentru mintea lui Freud, ideea cea mai revoluționară pe care a avut-o vreodată, a fost ideea lui că mintea umană este capabilă de gândire în două moduri, sau că exista două moduri diferite care corespund celor „două principii de funcționare mentală”. Primul dintre ele este cel caracteristic vieții noastre, anume starea de veghe iar celalalt este caracteristic stării de visare și de formarea nevrotică. De asemenea, el sustine că este posibilă definirea și descrierea celor două moduri prin prezentarea lor în antiteză, astfel încât fiecare să poate fi concepută ca posedând caracteristici care sunt opusul celeilalte .
Freud a numit aceste două principii antitetice sau procese primare și secundare. Procesele primare fiind cele caracteristice vieții noastre de vis iar procesele secundare fiind cele caracteristice stării noastre de veghe. Procesele primare, în terminologia lui Freud, sunt de condensare, prin care imaginile mentale tind să fuzioneze și să se deplaseze, înlocuindu-se și simbolizandu-se unul pe altul. Aceste procese ignora contrariile, categoriile de spațiu și timp, și sunt utilizate pentru îndeplinirea dorințelor.
În cartea denumită “Scrierile tehnice ale lui Freud” de Jacques Lacan, aparuta la editura Trei autorul notează idei esențiale în ceea ce privește perspectiva lui Freud în legatura cu topicul imaginarului.
Primul citat care mi-a atras atenția este urmatorul: “Imaginile optice sunt de o diversitate iluitoare – unele sunt pur subiective, sunt cele pe care le numim virtuale, în timp ce altele sunt reale, adică se comportă, din unele puncte de vedere, ca niște obiecte și pot fi luate ca atare. Și mai uluitor este faptul că aceste obiecte, care sunt imagini reale pot fi redate ca imagini virtuale. Iar în această situație, obiectul numit imagine reală primește pe bună dreptate, numele de obiect virtual.” (pagina 130) Pasajul acesta mi se pare relevant pentru că face referire la modul în care mintea umană percepe imaginile, ca fiind elemente ale realului. Perspectivele explorate atat de Hieronymus Bosch și ulterior de Melvin Sokolsky, evidențiază opțiunea pe care artiștii o au la dispoziție și anume, aceea de a se juca cu realul și imaginarul.
Al doilea citat pe care l-am selectat face referire la exploatarea opticii de către artiștii vizuali. “Lucru curios, un întreg sistem al metafizicii aflat în căutare de modele de înțelegere a fost întemeiat pe geometrie si mecanică, însă nu consider că s-au tras până în prezent toate foloasele din studiul opticii. Și totusi, această știință bizară ar putea să dea naștere unor vise, fiind o știință care se străduiește să producă cu ajutorul unor aparate, ceva atât de special cum sunt imaginile, spre deosebire de celelalte științe care introduc în natură un decupaj, o disecție, o anatomie.” (pagina 130). Bosch a reușit să transpună exact materialul vizual din domeniul imaginarului, pe panza realitații. Ulterior, Sokolsky a fost inspirat de abordarea și perspectiva suprarealistă a pictorului, alegând să exploreze această latură a fantasticului.
De la Signmund Freud la Melvin Sokolsky
„Recunoaște că este Photoshop“, îi spun oamenii, fotografului de moda Melvin Sokolsky atunci când se uită la fotografiile lui iconice, cu modelul Simone D'Aillencourt, care aterizează într-un balon transparent pe râul Sena din Paris. „Dar imaginile au fost facute în 1963“, le spune Melvin, care a gândit seria suprarealistă de imagini pentru ședința foto de primăvară, a revistei Harper Bazaar. Seria combină suprarealismul și lumea modei, adăugând un ingredient surpriză, și anume, fotografia de stradă. Perspectiva lui Sokolsky este creditată la scară largă pentru lansarea unei viziuni îndrăznețe, artistice în fotografia de moda.
De asemenea, a fost o sursă de inspirație pentru mulți fotografi de moda, care s-au inspirat din lucrarile sale. Sokolsky și-a pus în gând să transpună metafora lui Hieronymous Bosch, în realitate, prin intermediul fotografiei. Astfel, au inceput planurile pentru proiectul inedit.
„Am iubit întotdeauna să spun povești. Povești despre oameni care respiră, simt și suferă în vis. Povești care explorează și care creează lumi diferite în realitatea traită de noi toti.” Determinat de ideea de a transpune un detaliu din pictura evocatoare a lui Hieronymus Bosch în realitate, Sokolsky și-a stabilit el însuși sarcina de a construi propriul balon suprarealist. Acesta a fost produs în zece zile iar designul s-a bazat pe cel al unui ou Fabergé. Balonul a fost făcut din plexiglass si apoi, atârnat folosind un cablu, cu ajutorul unei macarale, în diferite locații din jurul Parisului.
Suspendat printr-un cablu având o grosime de 8 inci „balonul“ a fost atarnat deasupra unor scene stradale din satele pariziene, apoi suspendat deasupra Senei, cu modelul preferat al lui Sokolsky, Simone d'Aillencourt aflata în interiorul capsulei. Cablul este de multe ori eliminat din cadru, prin intermediul poziționării camerei de fotografiat sau a instalațiilor de iluminat care fac în așa fel astfel încât acesta să rămână nevăzut. Sokolsky menționează că retușurile facute imaginilor sunt minime iar in unele cazuri, cablul respectiv a fost eliminat în camera obscură, în timpul procesului de printare a imaginilor.
Toata povestea cu balonul a pornit de la un anumit detaliu dintr-o pictură a lui Hieronymus Bosch, cu titlul „Grădina Deliciilor Pământești“, în care este reprezentat un cuplu nud, în interiorul unei sfere. Sokolsky a avut un vis in care re-aparea el însuși, plutind în aer în interiorul unui bule transparente. Inspirat de catre acest vis, el a decis să folosească ideea pentru a crea seria de imagini, cunoscuta mai tarziu sub numele de “Bubble” pentru ediția de primăvară a revistei Harper Bazaar. Rezultatul final a primit multe aprecieri, datorita perspectivei inovative si futuriste asupra fotografiei de moda.
Fotografiile lui Melvin Sokolsky sunt profund imaginative, reprezentând o provocare pentru convențiile estetice ale publicității și lumi editoriale. Reflectând fascinația artistului fată de arta suprarealistă, fotografiile lui Sokolsky se joacă cu relațiile spațiale, cu proporțiile, raționalitatea vizuală și legile fizicii. Sokolsky definește o estetică care creează în mod continuu imagini, care transcend hainele pe care pretind să le valorifice, mereu provocatoare, mereu ademenitoare.
Sokolsky își crediteaza ideile sale suprarealiste momentului în care Dali l-a vizitat în studioul său și i-a re-adus aminte de Hieronymus Bosch. Deși el este cel mai bine cunoscut pentru fotografiile sale de moda și editorialele pentru publicații, cum ar fi Harper Bazaar, Vogue și The New York Times, munca lui Sokolsky nu se limitează doar la acest domeniu. Proiectele sale exploreaza relația dintre spațiu și timp, dintre realitate și ficțiune, dintre vis și stare de veghe.
Asemeni lui Hieronymus Bosch, Melvin Sokolsky a îndraznit să transpună prin viziunea sa artistică, perspective noi, care sfideaza normele realului și determină privitorul să gândească și să ințeleagă imaginile, trecându-le prin propriile filtre, atât primare cât și secundare, după cum le-a definit Sigmund Freud.
