Arta si societatea contemporana respinge o abordare estetica prin care s-ar ajunge la formalism. Prin firea lui, omul cauta frumosul si, prin urmare, a inventat arta pentru ca aceasta sa ii ofere frumosul. Cine suntem însa noi, cei de azi, si ce asteptari avem de la lumea artei? Indiferent de raspunsul fiecaruia în parte, realitatea e ca, dincolo de aparente, în arta contemporana frumosul exista. Frumosul ascuns asteapta sa fie descoperit. Frumosul ascuns asteapta sa fie inteles. Pielea neteda, fara imperfectiuni, este vazuta ca fiind normala. Orice abatere de la aceasta norma (in acest caz: cicatricea) este privita cu teama iar sentimentul primar este cel de respingere. De acolo provine tendinta de a ascunde ceea ce nu este perfect. De la perfecțiunea divina la perfectibilitatea umana: Omul nu mai este „proiectul” unui Creator, ci devine propriul sau proiect. In modernitate, deviza caracteristica omului este: esti ceea ce devii. Frumusetea imperfecta poate fi inteleasa de catre privitor doar atunci cand purtatorul cicatricililor reuseste sa isi accepte imperfectiunile si sa le schimbe valoarea din negativ in pozitiv. Privitorul trebuie educat cum sa priveasca cicatricile si implicit, pe purtatorul lor.
Intre cei doi se formeaza o relatie de cauzalitate: privitorul contribuie in mod direct la comportamentul celui privit. Pentru a se apara de privirile aspre ale celor din jur, privitul alege sa-si ascunda corpul (ca mecanism de protectie). Privitorului trebuie sa ii fie permis sa patrunda in intimitatea privitului pentru a intelege trauma suferita de acesta, procesul de vindecare, care a contribuit la forma corpului neuniform si pentru a-l privii cu alti ochi. Societatea contemporana trebuie educata cum sa ii priveasca pe cei diferiti. Acest lucru se poate intampla doar prin intermediul corpului imperfect. Body-art sau „arta corpului”, este o miscare aparuta dupa 1960, care apeleaza la prezenta efectiva a corpului uman, de regula al autorului, în realizarea operei de arta. Insa, nu toate tentativele de arta corporala au valente estetice. Au sanse mai mari de a dainui în istoria artei acei artisti care au stiut sa-si mediatizeze opera prin mijlocirea unei constructii simbolice puternice si riguroase, care nu mizeaza doar pe socul psihologic.
Mesajul e simplu: „În orice opera, daca vrei sa fie adevarata, trebuie sa pui ceva din ceea ce esti”. Trupul, ca materie prima pentru idee. Cum ai putea oare sa contribui si mai mult? Poate doar dandu-ti sufletul. Apoi, apare intrebarea: „unde e frumusetea?” Aceasta e întrebarea celor ce cauta adevarul în forma si uita de continut. Pentru cei care prefera o forma armonioasa care de cele mai multe ori ascunde un adevar cu aspect neunifor, frumusetea superficiala este cea mai buna abordare. Aceasta este societatea de astazi: o societate in care internetul, lumea virtuala si retelele de socializare (Facebook, Instagram) pun accent pe corpul ideal, care incearca sa atinga perfectiunea, prin forma ideala, de clepsidra sau de trapez. Proiectul corporal, in speta corpul, este „un proiect pentru care trebuie depus efort si care trebuie construit ca parte a identitatii individului”.
Corpul reparat spune un adevar, acela al adaptarii. Corpul reparat da dovada de forta si de capacitati extraordinare de reconstructie. Corpul devine un ansamblu de „piese de schimb” pentru „auto-reparare”. In ceea ce priveste cicatricile post-arsura, pielea se reface, acceptand transplant de tesut, care provine din alta parte a corpului. Eseul acesta doreste sa arate privitorului faptul ca cicatricile au o frumusete aparte, asemanatoare unor opere de arta. Vorbim aici despre o opera de arta a corpului, cladita pentru a se repara si recontrui. In cazul meu, grefele de piele de pe ceafa, umar stang, umar drept si mana dreapta, au fost preluate de pe zona coapselor. La formarea acestor cicatrici am contribuit in mod direct, am pus o parte din ceea ce sunt, atat la nivel fizic cat si psihic, pentru a finaliza lucrarea de arta pe care v-o prezint, astazi, aici si acum. Corpul meu este o harta iar cicatricile reprezinta conturul ei. Cele 13 imagini din acest eseu foto reprezinta auto-portrete, care imi apartin. Aceasta sunt eu, imperfecta, puternica, umana.
Priviti-ma!
Continui acest eseu vizual cu un citat al lui Friedrich Nietzsche din cartea sa numita “Stiinta voioasa”, care suna cam asa:
“Stiinta voioasa este rodul experientei launtrice a celui ce a trecut prin proba de foc mocnit al infernului, i-a indurat povara indelungata, strivitoare si a reusit sa afle in sine, intr-un sfarsit, speranta insanatosirii. E drept ca nu e foarte clar daca se va insanatosi pe deplin sau nu. Dar ce mai conteaza asta cand el reuseste sa ofere o perspectiva cu totul noua asupra iadului, asupra bolii, asupra sumbrei nenoriciri, cand se intoarce din aceasta lume a suferintei imbogatit cu nemaiauzite cunostinte?” - Friedrich Nietzsche in Stiinta Voioasa.
In urma incendiului din Club Colectiv, din data de 30.10.2015, am fost pusa in situatia de a re-invata sa traiesc, sa gandesc, sa simt. M-am intors dintr-un iad care mi-a lasat urme adanci in suflet, in minte si pe piele. In fiecare zi aleg sa imi port cicatricile cu mandrie. Aceasta mandrie apartine acelor oameni care s-au zvarcolit, au suferit, au indurat dureri care la prima vedere par supra-omenesti si apoi, au renascut din propria cenusa. Cred cu tarie ca exista un phoenix in fiecare dintre noi. De fiecare depinde daca alege sa se lase prada acelei creaturi mitice, pentru a se pierde iar mai apoi, pentru a se regasi. In aproape trei ani, am dobandit curajul de a renaste, de a ma reconstrui, putin cate putin, pe zi ce trece.
Cicatricile sunt parte din mine si reprezinta marturiile pentru procesul de vindecare prin care trec. Nu am nici o sansa sa ma vindec pe deplin, vreodata. Insa, imi asum acest aspect. De ce? Pentru ca pot sa ofer o perspectiva noua asupra corpului reparat, asupra corpului cicatrizat. Pentru cine doreste sa imi priveasca urmele lasate de foc pe piele, fara teama, fara sa judece, fara sa imi evite sclipirea din privire, am ales sa construiesc acest eseu. Va invit sa priviti cu inima deschisa si cu mintea luminata, daca intr-adevar va doriti sa intelegeti procesul prin care trece un om al carui corp a facut cunostiinta cu flacara divina a infernului.